joi, 26 noiembrie 2009


da.da. tot ce am putut sa storc saptamana asta
- o fuga rapida prin tara cu opriri de fix un film in fix un singur cinematograf in fiecare oras dotat.
+ pufululeti in loc de plastic-popcorn si patura mea verde pe post de scut termic.


(si pe de-asupra dragostea pentru frida kahlo)

duminică, 22 noiembrie 2009

And the slow songs about the dead calm in your arms

joi, 12 noiembrie 2009

''cum să te bucuri?
noaptea în troleul cu geamuri murdare
când totul se pregăteşte să fie zi "

când citesc ianuş, îmi simt stomacul
cât un purice. mă face să-mi doresc
un hăbăuc de care să am grijă.

# am avut același vis
în care autobuzul mă duce pe

străzi unde oamenii au fețe negre
și nu pot vorbi
.

marți, 10 noiembrie 2009


* când am crezut că era ziua mamei,
i-am cântat la mulți ani cu voce tare *

beau din depărtarea asta
așa cum beau târfele când li se face cinste
cu sughițuri, dau puțin și pe jos ~
excesul de zel şi maternitatea
mă fac umană
morții nu se pot bucura decât de tălpile mele
cel mult. și de nou-veniți.

îi îngrijesc, sunt niște borcane
în care bunica a pus carne la macerat
lunea le schimb etichetele
așa ca să nu-i pot favoriza
ce fel de mamă aș mai fi?

aș uita într-o marți de nevoie lui
alioşa, și carnea lui s-ar topi într-o veselie
fără mâinile mele sa-i netezească
pielea flască, hăurile căscate
amenințător spre orice ochi atent -

igiena este o chestiune esențiala
ca transhumanța sau fizica cuantică
o joacă în două dimensiuni
cu un fir de ață. de el atârnă
ombilicele fiilor mei

la aniversări se clatină
în placentele de sticlă și îmi cântă
~we're here to stay, mom, we're here to stay ~

vineri, 6 noiembrie 2009

placing bottles



m-am trezit cu pielea zbârcită
ca după o baie prea lungă &
cold water

pentru ce mai aștept?
trăiesc de teama morților.

la trecerile de pietoni, semafoare, intersecții
mă chircesc ca un avorton, îmi rod degetele încă
ascunse în săculeți de piele ca niște muguri
totul seamănă
cu un parc cu tiribombe
ceva de genul
câmpului de la woodstock -
varianta în care janis joplin nu reușește niciodată
sa nimerească
afurisitele de note din bobby mcgee.

și morții mei stand în ploaie gândindu-se la acasă
morții mei. cu piei lăbărțate. corturi pentru ăia mici.


simt gust de catetere, îmi întind fricile
pe față ca o crema anti-rid * a se utiliza de preferință
înainte de* și trag aer cât să simți cum
te înţeapă plămânii

în moarte nu ai niciodată pauze de respirație

joi, 5 noiembrie 2009



~ those who are dead are not dead
they're just living in my head ~