m-am trezit cu pielea zbârcită
ca după o baie prea lungă &
cold water
pentru ce mai aștept?
trăiesc de teama morților.
la trecerile de pietoni, semafoare, intersecții
mă chircesc ca un avorton, îmi rod degetele încă
ascunse în săculeți de piele ca niște muguri
totul seamănă
cu un parc cu tiribombe
ceva de genul
câmpului de la woodstock -
varianta în care janis joplin nu reușește niciodată
sa nimerească
afurisitele de note din bobby mcgee.
și morții mei stand în ploaie gândindu-se la acasă
morții mei. cu piei lăbărțate. corturi pentru ăia mici.
simt gust de catetere, îmi întind fricile
pe față ca o crema anti-rid * a se utiliza de preferință
înainte de* și trag aer cât să simți cum
te înţeapă plămânii
în moarte nu ai niciodată pauze de respirație
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
nu e departe