as vrea sa iti pot vorbi fara teama

despre locurile in care am ajuns fara sa caut

si despre ce am gasit.

exista o tara secreta, unde nu pot respira

unde nu imi doresc sa o fac,

tristetile sunt fragile

si mai mereu se protejeaza intre coaste,

stranse laolalta.

numai sa sughit, si se arata toate.

vreau sa scriu ca un om serios,

dar stiu ca n-am sa o fac niciodata.

oricum, sunt fericita ca macar visniec

a scris despre asta cu seriozitate.

exista un fel de trecere, un dezechilibru exersat subtil, in autobuzele

care ne duc nicaieri si ne aduc inapoi

in asteptarile insingurate dintre doua guri de aer.

suntem clovnii pustiului, cu fetele albe ca musamalele

din bucataria copilariei, lucrul in echipa ca deviza.

construim mori de vant, pentru a nu ne lupta cu ele in veci,

pentru a ni le tine aproape, absurdul de sub perna, inainte de vis.

panicA e o mare in care ma scald in noptile cu

luna plina

si pe care vreau sa o cuprind

si pe care nu o voi cuprinde niciodata

exista momente in care pana si sfintii raman

goi

in fata pustiului

acum

este pustiul meu

acum

ma voi intoarce desculta

cu sufletul in brate pentru

linistea mea

eternitatea sta la poalele unui copac

cu chipul tau

de el imi agat de bunavoie streangul

de cateva zile nu mai sunt in stare sa disting intrarile de iesiri

la supermarketuri ma imbulzesc contrariata, fac slalom printre cosurile cu

*mezeluri, cosmetice, furescuri cu vanilie*

de fiecare data imi gasesc sufletul in sacosa altcuiva

probabil cineva a reusit sa obtina drepturi de comercializare

in curand o sa se extinda si-n tari cu clima rece,

si-o sa tremur infrigurata pe rafturi.

nordicii nu cupara suflete, nici daca sunt in termenul de valabilitate.

si urmeaza lucruri minunate

azi am invatat ca la telefon se aude zambetul

maine ma fac mare

note to self.

trebuie sa-mi arunc excretiile din bicicleta.

ezit. ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.

ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.

ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.

ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.ezit.. pana cand?

acum stiu ce inseamna speriat de bombe.

"fuma, excesiv tigari, Lucky, pentru a forta sansa"

muzica portugheza sa-mi adun gandurile. cat de complicat trebuie sa fie pentru ciobani sa adune oile de pe unde le-au fugit, probabil la asta sunt buni cainii. clar, imi trebuie caine, sau un ceva asemanator cu marsupialul de plastic albastru pe care il car prin buzunare sa-mi las mintea pe maini sigure. (il cheama zeffirelli si si are ochelaro-papion)

intre timp am fost ignoranta, neserioasa, datornica fugarita de bietii oameni generosi, inadaptata si antisociala, azi dimineata m-a trezit un telefon si tot ce am putut sa leg a fost 'sunt obosita.n-am chef' si o tin asa de zile bune. urmeaza sa-mi fac cont pe hi5, sa-mi pun net pe telefon si sa-mi anunt omuletii ca am pojar si ca sunt obligata sa stau in casa.

in cea mai frumoasa melodie

maria vrea sa-l cunoasca pe elvis

are vertij,

apoi isi da hainele jos si il intelege pe dumnezeu

si dincolo, pe partea mea

aratam la fel,

suntem lei suntem mieii sacrificati

in final, totul e atat de aproape,

foite de ceapa in jurul meu

cum ar zice andra

[sarbatoresc trecerea la zapada mica

si complotez cu jefferson care zambeste de pe perete]

nicio problema, cred ca undeva exista un omulet

care ne inregistreaza in fisiere uriase

si sufera pentru fiecare dintre noi,

atunci cand noi suntem prea ocupati cu alabalaportocala (decizii that is.)

suntem atat de multi.

eu sunt maria si daca as pleca n-ar observa nimeni

-May pretty horses
Come to you
As you sleep
I'm not gonna go to sleep
Let this wash
All over me-

thom yorke si cai albi. fericire

— tell me — who touched you all winter —

tell me who — you’ll remember — in

spring —

[…]

how you unsettle me — how you go

infinite — how you come back

azi nu am mai calcat pe tevi.

copilutul care canta el condor pasa intr-o buda, si pe care l-am ascultat

cu prieteni pletosi zambind fastaciti.

o sa imi amintesc de ziua asta ca si cum as fi trecut dincolo

si as fi gasit toata caldura.

mira cu indragosteala, pretenul doru cu dinti faringosipti, prietenul bogdan

cu 'chopin nu se canta la chitara'.

si e atata soare in curtea liceului de arta.

~ si inca ne mai rugam pentru casa aceasta

sa o apere de vant, de ploaie, de foc si de spaima

si inca mai respiram pentru prietenii cei vechi,

la fel ca si pentru cei noi