sunt un rebut.

in haul fabricii din care am iesit, sectiile functioneaza perfect,

angrenajele care infig ochii in orbite apasa sacadat fete de portelan

mi-au fost dati ochi ca sa cred si sa nu cercetez.

pe linia de asamblare, zona 'brate', dumnezeul de serviciu dicteaza

in ton baritonal povestea lui Toma, care, zice-se, a ignorat instructiunile de utilizare

si-a incercat sa pipaie dumnezeirea.

am sa ma lepad de ochi si de brate, doar dupa ce ma asigur ca ii sunt inutile sufletului.

si a venit februarie, si a vazut ca e bine.

si s-a dus sa mai dea o tura de sistem solar

apuca-te de urechi, peter pan, apuca-te de urechi si striga-l pe nume..

i'm in my happy spot, i'm in my happy spot

strigam pe strazi, dezbracandu-ma de piei,

ramanand goala in fata celor necunoscuti,

dar atat de recunoscatori

am un singur gand, arunc sageti la tinte

kilometric departate

de mine

si nu-mi pasa ca ratez,

cel putin stiu ca pe zidul tau

atarna mirosul meu

as vrea sa iti pot vorbi fara teama

despre locurile in care am ajuns fara sa caut

si despre ce am gasit.

exista o tara secreta, unde nu pot respira

unde nu imi doresc sa o fac,

tristetile sunt fragile

si mai mereu se protejeaza intre coaste,

stranse laolalta.

numai sa sughit, si se arata toate.

vreau sa scriu ca un om serios,

dar stiu ca n-am sa o fac niciodata.

oricum, sunt fericita ca macar visniec

a scris despre asta cu seriozitate.

exista un fel de trecere, un dezechilibru exersat subtil, in autobuzele

care ne duc nicaieri si ne aduc inapoi

in asteptarile insingurate dintre doua guri de aer.

suntem clovnii pustiului, cu fetele albe ca musamalele

din bucataria copilariei, lucrul in echipa ca deviza.

construim mori de vant, pentru a nu ne lupta cu ele in veci,

pentru a ni le tine aproape, absurdul de sub perna, inainte de vis.

panicA e o mare in care ma scald in noptile cu

luna plina

si pe care vreau sa o cuprind

si pe care nu o voi cuprinde niciodata

exista momente in care pana si sfintii raman

goi

in fata pustiului

acum

este pustiul meu

acum

ma voi intoarce desculta

cu sufletul in brate pentru

linistea mea

eternitatea sta la poalele unui copac

cu chipul tau

de el imi agat de bunavoie streangul

de cateva zile nu mai sunt in stare sa disting intrarile de iesiri

la supermarketuri ma imbulzesc contrariata, fac slalom printre cosurile cu

*mezeluri, cosmetice, furescuri cu vanilie*

de fiecare data imi gasesc sufletul in sacosa altcuiva

probabil cineva a reusit sa obtina drepturi de comercializare

in curand o sa se extinda si-n tari cu clima rece,

si-o sa tremur infrigurata pe rafturi.

nordicii nu cupara suflete, nici daca sunt in termenul de valabilitate.