sâmbătă, 23 octombrie 2010

panicA e o mare in care ma scald in noptile cu
luna plina
si pe care vreau sa o cuprind
si pe care nu o voi cuprinde niciodata

exista momente in care pana si sfintii raman
goi
in fata pustiului
acum
este pustiul meu

acum
ma voi intoarce desculta
cu sufletul in brate pentru
linistea mea

eternitatea sta la poalele unui copac
cu chipul tau
de el imi agat de bunavoie streangul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu e departe